WorldCup Vallnord/Andorra - daca e duminica, e Downhill! (poveste la superoferta)

Deci! Ziua Domnului™, imediat dupa cursa, da? Centrul de presa inchide la 8:30, iar gondola undeva pe la 7, tolerandu-se mici scapari datorita evenimentului din sat. Cum procedezi? Ei bine, nu stiu care e reteta ideala, dar pot sa va dau un mic indreptar de "what NOT to do"... In primul rand nu te emotionezi cand esti cu cei trei fotografi favoriti in aceeasi incapere si nu le ceri autografe pe coperta ultimului Dirt Mag. Nu de alta, dar oamenii fiind atat de mult pe drumuri e foarte posibil sa nu fi vazut inca revista pe care ai primit-o prin posta inainte ca ea sa ajunga la chioscurile "atent selectionate", iar un fotograf se va uita intotdeauna cu alti ochi la o publicatie. - Hey, that's not my shot on the cover... Do you still want me to sign it? - Yeah-yeah, I don't care about that, just sign it please! ...dupa care nu lungesti discutiile, fiindca oamenii, oricat de amabili ar fi, stau la ora respectiva in centrul de presa cu motive bine intemeiate, iar tu stii foarte bine treaba asta, fiindca tocmai ai completat informatiile restante de cu o zi inainte si la fel de bine stii ca nu se merge la cocktail-urile serii fara sa iti fi terminat treaba. In continuare nu e recomandat sa iti activezi endorfinele cand iti vei fi terminat discutiile cu oamenii antementionati si, poate cel mai important, e tabu sa iti uiti reportofonul la fata locului, mai ales cand e singurul pe care il ai la tine, cand ai de prins ultima gondola in jos si mai ai inca intalniri "de lucru" programate, pentru ca se cam duce totul pe apa Sambetei, sau, in cazul nostru, a Duminicii. Ce ar trebui voi sa intelegeti din paragrafele de mai sus? Nimic important. Poate doar ca am baut momentan cam multa cafea si ca mi-as fi dorit sa iau mai multe interviuri decat am putut din ratiuni obiective la un moment dat. Se numeste "a te faulta singur" si este un alt nume pentru prostia pe care o gasesti in fiecare dimineata in oglinda. Pentru perspectiva mea asupra cursei de duminica, cititi in continuare. Scuzele dedicate interlude-ului de mai sus sunt implicite. Cursa de coborare de la Vallnord se anunta interesanta inca dinaintea calificarilor, iar sesiunea de sambata nu a facut decat sa mai toarne gaz pe focul de weekend si sa coaca la flama marunta asistenta din paddock. Cine, ce, unde si mai ales CUM? Se speculau linii, vreme, istoria cantarea si ea cateva ocale, judecand dupa isprava la triplu de anul trecut (sper ca numele Atherton va spune ceva...), dar de asemenea neprevazutul si siretlicurile unora. Facand uz de un ingredient sau altul din fraza anterioara, Sam Hill s-a cocotat, nu musai previzibil, pe prima pozitie in urma calificarilor, secondat indeaproape de Gee, Peaty si Minnaar. Nick Beer (nu ca "who that?", ca ne suparam!) pe 5 nu era chiar o surpriza, avand in vedere rezultatul sau de anul trecut de la Vallnord, Mickael Pascal le aducea aminte celor care l-au scos din calcul ca mai are carburant pentru ceva vreme, iar noua echipa Trek mergea intr-un tandem rapid pe 8 si pe 9, imediat dupa Stevie Smith, cel mai bine calificat Evil-man, si cu un Kovarik racit (nu gripat!) pe 10. Surprize? Mnope. Mai degraba confirmari, cu din ce in ce mai multi americani printre cei calificati (Riffle, Strait, Warren, Strobel, Condrashoff, etc.) si cu o lista de 80 incheiata frumos de un "mucea" din programul de juniori finantat de Federatia Scotiana (da-da, ati citit bine!) al lui Chris Ball. Altfel, nume cu greutate in afara topului 80: Klausmann, Dale, Cathro, Pro, Haas sau poate Jones. Totusi, la 187 de inscrisi la downhill, la ce naiba sa te astepti??? La fete ecuatia e ceva mai simpla. Cu Rachel iesita din calculele de sezon, lupta se duce intre Tracy Moseley si Sabrina Jonnier, amandoua infometate dupa castig. Surprize pot livra eventual Ragot si Pugin, desi consistenta lor poate reprezenta o problema. Fresh: Myriam Nicole, Anais Pajot si favorita mea personala, Emilie Siegenthaler, ex-crosscountrista cu fibra de calitate. Prietenii stiu de ce. ;) Bun, si cursa? Pai stati sa vedeti... Ladies first! Acolo nu s-au mutat muntii din loc, doar ca Ragot s-a fofilat intre powerwoman Sabrina si evergreen Tracey, realizand astfel cel mai bun weekend combinat al carierei sale, impreuna cu cinciarul meritat de la 4X. Bravos! Celine Gros, cea cu stil baietos (e de bine!), pe 4, Nicole Myriam pe 5, iar top ten-ul este incheiat de tinerica Anais Pajot, in spatele unor nume ce ar fi trebuit sa poata mai mult si in fata altora care poate ca isi doresc mai mult decat pot obtine. Singura scuza viabila a avut-o tanara familie Kovarik/Buchar: pasamite raceala, desi daca ma gandesc la cum s-a dat Chris, nici asta nu e un argument. Step it up, girls! Iar acum, spectacolul principal, daca imi permiteti... Plutonul a mers ca plutonul, cu vagi sclipiri din partea unora, pe alocuri. Citeste (Joe) Smith, Giordanengo, Stanbridge, Braithwaite, Hart, Thirion sau Warren. Manse bune au mai avut tinereii Smith si Bryceland, Leov, Beer, dar mai ales Hannah si Atkinson, poate steluta weekend-ului, dupa mai multe ghinioane si o absenta nejusta, resimtita prin cercurile selecte ale WorldCup-ului. Way to go, Bryn! "Sik Mik" Hannah, omul plecat un an in vacanta paternala si la recoltat cartofi acasa la antipozi, s-a proprit vreme buna in hotseat, mai exact 13 manse, pana cand a sosit Minnar si a preluat stafeta. Minnaar insa nu a zabovit mult, deoarece companionul Peat l-a declasat cu o secunda si 41 de sutimi, cand mai erau asteptati in finish doar doi oameni ce mai puteau rasturna situatia si aveau si toate motivele sa o faca: Gee si Sam. Presiunea asupra lui Gee era evidenta, ramas singurul rider Commencal pe baricade, unde cursa din Andorra este socotita una de casa pentru familia Atherton, iar sponsorul principal al echipei este si sponsorul principal al etapei de WorldCup. Campionul Mondial in exercitiu a tinut steagul sus pana la final, cu timpi apropiati de Steve la ambele puncte intermediare, iar publicul, care a atins cota maxima de 14.000 (nu e nici un zero in plus, sunt chiar statisticile organizatorilor), l-a sustinut frenetic, cum nu cu toti a facut-o, dar ceasul nu minte. Gee a prins pozitia a doua, la 2 sutimi distanta de locul intai, motiv evident de frustrare si una dintre cele mai mici diferente din istoria de pana acum a WorldCup-ului. Totusi, toti ochii din zona de sosire erau atintiti asupra ecranului si implicit asupra celui care e stiut ca are retete proprii in cele mai dificile pasaje si le scoate din dulapul bine pazit abia in finale. La intermediar Sam Hill zbura si macina tot ce-i venea in cale, desfiintandu-si concurenta: 1.6 secunde mai rapid decat Peat! Pe un traseu atat de scurt precum Vallnord, diferenta este uriasa! Iar apoi, consternare... Lumea nu a inteles ce s-a intamplat decat abia dupa cursa. Filmuletele incepeau sa circule pe retea, lumea din centrul de presa isi punea cate o mana la ochi, iar Hill a vorbit mai apoi deschis, una dintre putinele dati, despre mansa sa de concurs. Concret, la scurt timp dupa primul intermediar, Sam a luat linia pe care unii dintre riderii de top o preferau: huck direct in plat din varful unei creste, pentru a pastra inertia in sectiunea tehnica de padure ce urma imediat. Sam s-a dezechilibrat insa la plecare, e posibil sa il fi agatat ceva, si a ratat la mustata un ciot serios de copac si o piatra pozitionata "numai bine". Desi cazatura a fost infricosatoare, el a sarit imediat inapoi in sa si si-a continuat cursa. Se estimeaza ca a pierdut minimum 7 secunde, dar daca ne uitam la timpii lui Sam de la final si din celalalt intermediar putem avea o revelatie: fericiti cei ce l-au putut urmari pe Sam in padure, pentru ca el a facut-o bucati si a recuperat acolo aproape 5 secunde! Revin la argumentului traseului scurt de la Vallnord si tin sa subliniez ca 5 secunde sunt deja lumi, nu altminteri, intr-un asemenea context! Daca legam aceasta intamplare si de faptul ca Steve Peat l-a depasit cu acest prilej pe legendarul Nicolas Vouilloz in ierarhia victoriilor de WorldCup si a devenit astfel cel mai titrat racer al tuturor timpilor, nu ne ramane decat sa il credem pe cuvant pe Warner: "This is history in the making!" Desi nu a jubilat tocmai discret alaturi de prietenul Minnaar la sosirea lui Sam in finish, Peaty l-a salutat cu fair play si a marturisit ulterior ca mansa sa nu a fost cea mai buna, ca nu se astepta sa castige si ca Sam i-a facut un cadou nesperat pentru care ii multumeste. Toate bune si frumoase, dar... daca cel mai bun timp nu e suficient de bun pentru Peaty, veteran absolut a circuitului, poreclit "old skool", desi ii haleste la micul dejun pe toti prospeteii hipermotivati, atunci CE mama naibii e destul de bun pentru el??? Nu indraznesc sa imi arunc gandul pana acolo... Ceremonia de premiere a adus multa bucurie, dar si multa retinere, Jonnier si Peat isi intaresc pozitiile, unii ies usor-usor din carti pentru intregul sezon (poate Gee, poate Hill...), Syndicate-ul conduce ierarhia la echipe, iar Danny Hart este cel mai bun junior si se amesteca cu neobrazare printre seniorii mai lenti decat el. Seara de duminica nu a avut neaparat ceva foarte special, dar a urmat reteta saptamanii: petrecere la Cedric cu bere, potol si filme de MTB plus stramutare la ore inaintate in alte locatii cu muzica dubioasa, si in special reteta speciala a domnului Gracia, dupa cum singur marturisea deunazi: desfiintarea granitelor dintre entuziasti si raceri, dintre fani si vedete, astfel incat oricine sa poata povesti cu Hill despre liniile de pe traseu ori cu Peat despre calitatile berii Stella. ...desigur, mai exista si varianta in care Josh Bryceland iti smulge berea din mana, o da pe gat in fata ta si striveste paharul imitand o primata (this actually happened!), dar ce ti-e si cu tinerii astia! Dupa un shot de tuica "medium light" va asigur ca nu mai sta nimeni prea multa vreme in picioare pentru alte vitejii! ;) Rezultate baieti: 1. Steve Peat (GBR, Santa Cruz Syndicate) - 2:22.05 2. Gee Atherton (GBR, Animal Commencal) - 2:22.07 3. Greg Minnaar (RSA, Santa Cruz Syndicate) - 2:23.46 4. Mick Hannah (AUS, Team GT) - 2:23.71 5. Justin Leov (NZL, Trek World Racing) - 2:23.93 6. Nick Beer (SUI, Scott 11) - 2:24.00 7. Brendan Fairclough (GBR, Monster Energy Specialized) - 2:24.06 8. Bryn Atkinson (AUS, private Intense/Oakley/Crank Bros.) - 2:25.26 9. Josh Bryceland (GBR, Santa Cruz Syndicate) - 2:25.39 10. Steve Smith (CAN, MS-Racing Evil) - 2:25.40 10. David Vazquez Lopez (ESP, Saab Lapierre) - 2.25.40 Rezultate fete: 1. Sabrina Jonnier (FRA, Team Maxxis Rocky Mountain) - 2:41.58 2. Emmeline Ragot (FRA, Suspension Center) - 2:45.45 3. Tracy Moseley (GBR, Trek World Team) - 2:45.47 4. Celine Gros (FRA, Morzine-Avoriaz 74) - 2:47.77 5. Myriam Nicole (FRA, private Giant) - 2:48.41 6. Mio Suemasa (JPN, private Intense/Oakley/Nema) - 2:48.60 7. Floriane Pugin (FRA, Iron Horse Kenda Playbiker) - 2:48.84 8. Melissa Buhl (USA, KHS/Manitou) - 2:51.20 9. Fionn Griffiths (GBR, Norco World Team) - 2:53.35 10. Anais Pajot (FRA, Sunn Riders Society) - 2:55.05 Indragostit de WorldCup pe viata, Maximilian Munteanu (wish you were here...) In continuare, seria obisnuita de poze. Poze neprelucrate, fara mari pretentii, in afara de rolul de pura documentare a incidentelor. Solicitam indurare, rugam seriozitate. Doar dupa ora 24. Trapa, jenti magneziu, cateva mii de kilometri reali. ;) Clasic: linistea dinaintea furtunii. De data aceasta in rolurile principale: Atherton G., Atherton D. & Strait K. Printre sute de catarge... Inspiiira, expiiira, inspiiira... D-afara nu-i vopsit gardul, inauntru iti pierzi heart-u' Sabrina comprima de unde fostul ei o sa decoleze in nu multa vreme Nicolas Ortiz o pune stylish printre copacii principatului Esteban Deronzier nu sicaneaza sicanele Ruaridh Cunningham ia cuminte linia alternativa. Stie el ce face... Dupa ce a fugit de fotografi intreg weekend-ul, Jared Rando este incoltit de Colin Meagher o jumatate de metru mai jos de mine: Gotcha! Stilul lui Josh Bryceland este inconfundabil si se serveste cu mult drift si multa gratie. Enjoy! Fermierul Mick Hannah este suficient de bun pentru un 4 sanatos si meritat Veritabila savoare pentru retina: David Vazquez in dulcele stil clasic Fost protejat al lui Peat, actual coechipier al lui Hill, Brendan Fairclough este o bomba cu ceas ce ne va da pe toti gata. Va promit! Nici mana si nici iPhone-ul nu pot strica aceasta imagine istorica: Peaty IS the greatest! Minnaar intampinandu-l pe Peat cu bratele deschise; un scenariu intre timp obisnuit No comment, no Commencal. ...dar sezonul este inca lung! Need I say more? Numarul de concurs 4, locul 31 si un timp (ne)meritat. Cifrele nu spun povestea padurilor, sufletul insa o face! Sam Hill is forever. Please do not disturb! Doi dintre armasarii zilei asteapta cuminte sa fie adapati de musterii Gros, Ragot, Jonnier, Moseley, Nicole; mai exact 4-1 pentru Franta... Kathy Sessler uda Sindicatul cu spor Hannah, Atherton, Peat, Minnaar, Leov si niste buchete de mare pret Not the girl, not the girl! Regele nu a plecat nicaieri, se simte foarte bine in noul mandat. Totusi exista lucruri care tin mai mult decat Iliescu... Got H(e)art, old boys??? Just weep:
More Mountain Biking >>

More Mountain Biking >>

More Mountain Biking >>
PeEs: Multumiri pentru amabilitate domnilor Gary Perkin, Sven Martin si Victor Lucas.