Un mesaj de la Sorin Părău: Protejaţi-vă!

Acesta este un e-mail pe care l-am primit de la bunul nostru prieten Sorin Părău deunăzi. Citiţi-l, fiindcă poate fi important pentru voi! Subject: Mulţumesc Troy Lee Designs pentru protecţie! În finala concursului UpDownCup am avut una dintre cele mai urâte căzături de când mă dau pe bike, urmările fiind câteva julituri şi un hematom care a trebuie drenat. Luasem un start mai prost decât orice alt start de dual/four cross de care îmi pot aduce aminte şi am riscat la unul dintre speedbumps. Cred că dacă mi-ar fi reuşit, aş fi câştigat concursul. Din păcate am căzut. Din fericire am scapat foarte ieftin pentru cât de urâtă a fost căzătura. Mă bucur că purtam o cască Troy Lee Designs D3 Carbon pentru că la cât de tare a fost şocul nu ştiu ce s-ar fi putut întâmpla dacă purtam o cască mai puţin sigură, iar D3-ul este apogeul în acest sens. Am lovit asfaltul cu ceafa şi datorită şocului am făcut un mic hematom la arcada, iar casca a rămas întreagă şi doar puţin julită. Cand m-am ridicat, m-am simţit ametit şi confuz şi aveam gâtul întins. Până la această căzătură am fost total împotriva neckbrace-ului, crezând că este un simplu accesoriu la modă şi foarte incomod, dar la Cluj a fost prima dată când am simţit lipsa acestei protecţii. Prin urmare, de acum încolo mă veţi vedea doar cu neckbrace de la Leatt. În concluzie, Troy Lee Designs D3 RULES şi neckbrace-ul merită CLAR investiţia daca ţineţi la sănătatea voastră. Thanks Troy Lee Designs! Vă ataşez filmul de la căzătură şi poze cu casca după. Imaginea de ansamblu Detaliu Fireşte, Sorin este atlet TLD şi în general o persoană care ştie să îşi îngrijească relaţiile cu sponsorii. Dar aici este vorba de mult mai mult decât atât. Sorin este în acelaşi timp şi unul dintre cei mai no bullshit rideri din scena noastră de mountainbike şi îl cunosc de vreme bună. Dacă s-a pus pe scris astfel de e-mail-uri, atunci treaba e sigur serioasă, iar mesajul lui fără îndoială unul pozitiv. Dacă tot a venit vorba de siguranţă şi protecţie, poate e bine să detaliem şi să punem puţin lucrurile în context. Sorin Părău este unul dintre cei mai titraţi rideri din România, cu multiple titluri la activ, fie că este vorba despre Dual, Four Cross sau Downhill. Sorin este şi Campionul Naţional la downhill în exerciţiu, în urma rezultatului său de anul trecut de la Bunloc. Ca sportiv, Sorin este un tip cerebral şi meticulos, care munceşte foarte mult pentru a obţine ceea ce îşi propune şi este foarte atent la cele mai mici detalii, indiferent că este vorba despre bicicletă sau echipament. Nu o să-l vedeţi niciodată umblând cu cioara vopsită, iar ceea ce foloseşte el sigur este suficient de bun şi pentru voi. Povestea Troy Lee este una frumoasă şi poate ne vom opri asupra ei la un moment dat, fiindcă merită atenţia şi interesul, dar putem puncta câteva lucruri. Troy Lee face căşti de mountainbike şi BMX de ceva vreme, iar cel târziu de la modelul D2 încoace influenţa lor a fost foarte clară: câşti care încercau să arate cel puţin ca D2-ul au început să apară pe toate companiile, iar inspiraţia lor era greu de renegat. D3-ul are deja 2 ani de când e în producţie, dar dezvoltarea lui a început cu vreo 3 ani mai devreme. Probabil ca se plictisiseră şi cei de la TLD să le copieze toată lumea căştile... Ţin minte că pe când a fost lansat cu ceva fast D3-ul, am văzut un interviu cu Troy Lee însuşi, care spunea că a fost impresionat de felul în care arată traseele de downhill de şcoală nouă şi că a realizat că trebuie să le ofere riderilor altceva. Încă de pe atunci o parte din cei care se dau în World Cup sau seriile naţionale americane, australiene, britanice şi neozeelandeze (discutabil cele mai influente) se dădeau pentru un plus de siguranţă cu diverse căşti de motocross/enduro. D3-ul fiind conceput cu dedicaţie pentru deplasare bicicletelor în teren accidentat, s-a spus în comunicate oficiale că este mai sigur decât majoritatea căştilor de moto, dar această informaţie trebuie verificată. Clar este însă faptul că orice cască pentru moto trebuie să se supună unor norme de impact care cuprind totalitatea căştilor pentur vehiculele pe două roţi motorizate, iar asta are şi efecte negative. Mai pe şleau, o cască de enduro trebuie să suporte aceleaşi impacturi ca şi o cască de viteză şi să îţi protejeze capul. Asta o va face grea şi neplăcută. Pe de altă parte, la motocross şi enduro terenul este de cele mai multe ori destul de lejer în comparaţie cu un traseu de downhill tehnic. Dacă îmi permiteţi, deci, afirmaţia că pentru downhill D3-ul ar putea fi mai sigur decât anumite căşti de moto e una plauzibilă. Şi ar mai fi ceva: vetoul tacit al riderilor din World Cup, nu toţi sponsorizaţi de TLD. Lumea a mofturit despre look şi preţ când a apărut D3-ul şi mulţi au spus că din raţiuni de style şi confort rămân la D2. Acum parcă au uitat cu toţii. Aruncaţi o privire la ultimele etape de World Cup şi notaţi cine cu ce cască se dă. Gee Atherton este teoretic rider 661, dar se dă cu D3, Jill Kintner şi team-ul Transition au schimbat şi ei la D3 pe anul acesta, echipa MS Evil cam la fel, Jared Graves era şi el pe 661, dar ţine acum un D3 în cap, iar adversarii săi de la RSP la fel. Cred că nimic nu este întâmplător... Să nu aveţi însă impresia că Troy Lee este singurul producător de căşti foarte sigure din lume! Mai există şi alte companii absolut onorabile, cu produse pe măsură. Fox a preluat cele mai importante trăsături ale V3R-ului de moto şi le-au transferat în modelul de mountanbike cu acelaşi nume. Le puteţi vedea la Hart, Neethling şi Riffle din echipa Giant şi la Marc Beaumont de la GT, printre alţii. Bell şi Giro au făcut dintotdeauna căşti de bună calitate, iar Bell tocmai a ieşit la rampă cu un nou model gravitaţional care arată sănătos şi care se poate vedea pe capetele unor Gwin, Leov sau Hannah. OGK sunt sponsorii lui Greg Minnaar şi au un model care seamănă al naibii de bine cu D3-ul. Şi vechiul model arătă suspect de apropiat D2-ului şi unele voci spun că ele vin din aceeaşi fabrică şi că OGK ar fi livrat suport logistic pentru TLD în trecut. Conaţionalul nostru Adrian Stoica a.k.a. Bronco şi-a câştigat vreo două titluri de Campion Naţional la downhill purtând un Qranc Qamaqaze produs în partneriat cu OGK. Revenind la oile noastre, Minnaar se ocupă de distribuţia internaţională a căştilor OGK Kabuto. POC este o companie suedeză premium, cu produse şi preţuri pe măsură. Cortex-ul lor este parcă din alt film, dar păstrează din liniile D2-ului clasic. Pe capetele fraţilor Wallner şi la team-ul Sunn Montgenevre. Nu în ultimul rând, Urge este o companie care se asociază ca imagine de Fabien Barel şi care are produse de o calitate indiscutabilă. Barel este ştiut drept unul dintre cei mai meticuloşi rideri din World Cup şi care nu face nici un rabat când vine vorba de echipament. Sabrina Jonnier se dă şi ea cu Urge, iar la noi echipa PlayBike ţine sus steagul Urge, când teoretic putea alege orice model de cască. Neckbrace-urile au fost intens promovate de compania sudafricană Leatt, dar se pot cumpăra şi de la Alpinestars. Din păcate, trebuie să spunem, majoritatea neckbrace-urilor au preţuri prohibitive şi nu ar fi rău dacă patentul pentru ele s-ar răspândi prin industrie şi la alţi producători. În afară de Fox, OGK şi POC, majoritatea produselor de mai sus se pot găsi în România. Personal mi-aş dori să văd din ce în ce mai puţină lume fără protecţii prin pădurile patriei. Din păcate mi se întâmplă des să mă întâlnesc in autobuzul de Poiană cu astfel de oameni inconştienţi, care se supără dacă le atragi atenţia că îşi riscă gratuit cel puţin sănătatea. Argumentul cel mai des întâlnit: "Lasă, frate, că eu nu mă dau aşa extrem ca voi. Eu merg încet..." Cel mai recent exemplu este de sâmbătă când am dat peste un copil de vreo 12 ani cu un First Bike full suspension care supura negreală din furcă şi avea V-brake-ul de faţă desfăcut, fiindcă era roata descentrată. Kid-ul se lăuda în gura mare că se dă "foarte tare", dar a recunoscut că nu a vrut să-şi strice freza cu ţepi cu o cască. Din păcate, adultul care era cu el, se amuza pe chestia asta... Fotografii ceva mai jos. Toate imaginile sunt preluate cu permisiune de la Dirt Magazine. Mulţumesc pentru răbdarea de a citi aceste rânduri şi mulţumesc Sorinel pentru e-mail! Maximilian Munteanu Aaron Gwin, Martin Whiteley şi noul Bell. Jill Kintner şi Sam Hill sunt din contingentul D3. Sam a avut un set complet de echipament cu accente roz din campania pentru luptă împotriva cancerului de sân, echipament care se va vinde pe eBay. Jared Graves domină acum din nou cu TLD în cap. Gee Atherton nu îşi ascunde D3-ul. Stevie Smith, în trecut cu Evil şi D2/D3, acum cu Devinci şi Fox V3R. Camellini, fresh la Sunn Montgenevre, cu Radical, 888 şi cască POC Cortex. Damien Spagnolo, nu întâmplător protejatul lui Barel, se protejează la rându-i cu Urge Down-O-Matic. Rob Warner, comentatorul vostru favorit de pe Freecaster şi primul britanic care a câştigat vreodată un World Cup (Kaprun, 1996) s-a dat la Fort William în tricou şi bermude, dar cu un OGK Kabuto în design adecvat. Pretty Vacant... Bronco în plină glorie la Sinaia la Kamikaze Downhill în 2003 cu Qranc Qamaqaze produs de OGK. Acelaşi Adrian Stoica, de la GT Lobo la RAM DH, arătând tineretului sinăian care-i mersul. ;) Peace and wheelies!