Cu Brompton prin Londra

Vara aceasta am vizitat Londra cu ocazia unei mini vacanţe. Eram pregătiţi pentru aglomeraţia ce caracterizează o metropola vest-europeană, însa aceasta a fost amplificată de faptul că în aceeaşi perioadă s-a desfăşurat şi Jubileului Reginei, Jubileul de diamant, eveniment care marchează 60 de ani de la încoronarea Reginei Elisabeta a 2a. Întâmplarea a fost fericită dar şi nefericită întrucât mai toate obiectivele turistice erau închise urmând a fi folosite de Familia Regala pe perioada Jubileului, iar Londra era cât se poate de aglomerată cu turişti, şi noi printre ei... Partea frumoasă a fost că tot oraşul era îmbrăcat în haine de sărbătoare, steaguri şi steguleţe cu emblematicul drapel Britanic atârnau la toate balcoanele şi peste toate bulevardele.

Toate strazile, bulevardele si cladirile decorate cu drapelul national

Noi trebuia totuşi să fim mobili şi oare cum te poţi deplasa eficient într-un oraş aglomerat? Înainte de a pleca din România am contactat Brompton UK şi i-am rugat să ne împrumute două biciclete pliabile pe care să le folosim pe perioada şederii noastre în capitala Marii Britanii. Surpriza nu a fost aşa mare când răspunsul primit a fost pozitiv. Brompton nu doar că ne-a împrumutat două pliabile fără nicio garanţie din partea noastră, dar s-au şi oferit să le livreze la hotelul unde am stat după care să le recupereze în ziua în care urma să plecăm din ţară.

Pliabilele Brompton, unul din cele mai eficiente moduri de deplasare intr-un oras aglomerat

Si iată-ne pe străzile Londrei pedalând Cu mulţi ani în urmă, în tinereţile mele îndepărtate, mai vizitasem Anglia, Londra şi zonele învecinate, ştiam cum este cu circulatul pe partea stângă a drumului, însă acum trebuia să şi pedalez pe acolo. Dar te obişnuieşti relativ repede cu ideea „condusului” pe partea stângă. Problema apare când ajungi într-o intersecţie. Dacă şi intersecţia este mai complicată decât o simplă cruce, păi trebuie să-ţi împarţi privirea în 18 direcţii simultan şi să te rogi că nu ai uitat să te uiţi în direcţia din care vine marele autobuz roşu cu etaj. Cumva am reuşit să ne adaptam şi în zilele cât am bătut arterele Londrei ne-am descurcat „just fine”.

Uitandu-ma dupa masini in directia gresita

Londra - un paradis al bicicliştilor (cu experienţă) Mulţumită faptului că treaba asta, a pedalatului prin Londra, se întâmplă de foarte multă vreme, totul se desfăşoară cursiv şi din instinct. Nimeni nu se mai gândeşte la ce caută bicicletele pe străzi, şoferii te iau în calcul automat, autorităţile au şi uitat de tine pentru că ţi-au creat toate condiţiile, iar bicicliştii nu prea mai au pentru ce să protesteze. Totuşi Londra nu este chiar un oraş în care poţi pedala fără griji. Motivul este faptul că „treaba” merge bine de multă vreme, iar autorităţile nu prea au mai investit în infrastructura velo tocmai pentru că nu au mai fost sâcâite demult. În majoritatea locurilor marcajele pentru biciclişti abia se mai ghiceau sau lipseau cu desăvârşire. Însă toată lumea ştia unde este locul biciclistului pe stradă, iar respectul era reciproc. Pistele de biciclete nu prea se mai vedeau pe unde au fost trasate. În plus, chiar şi acolo unde se vedeau bine bicicliştii nu prea mai ţin cont de ele pentru că s-au obişnuit cu ritmul alert al oraşului. În plus viteza de deplasare a bicicliştilor londonezi este mare oricum. Cine se încumetă să iasă în traficul capitalei trebuie să pedaleze constant cu peste 28 km/h. Şi da! Pistele sunt trasate doar pe carosabil.

Politia e cu noi! Pe bicicleta literalmente. Pentru supravegherea unor arii restranse sau zone pietonale si-au dat seama ca asta este cea mai buna metoda de deplasare.

Şi o fac. Majoritatea bicicliştilor se deplasează în viteză pe cursiere, noi şi vechi, biciclete single speed sau fixed gear. Pliabilele sunt destul de puţine însă cele pe care le-am văzut au fost doar Brompton, că doar este marca lor naţională. Dar nu trebuie să ne îmbătăm, complet, cu apă rece. Londra este un oraş agitat şi aglomerat. Şi asta nu era doar din cauza Jubileului. Am observat o mulţime de maşini parcate pe benzile de biciclişti şi chiar pe banda rezervată transportului în comun. Cu toate astea bicicliştii pedalau în mare viteză pe mijlocul oricărei alte benzi, ţinând pasul sau depăşind chiar traficul motorizat. De remarcat este spaţiul de la stopuri destinat special bicicliştilor, aşa numitul „bike box”. Un refugiu de câţiva metri pătraţi situat între trecerea de pietoni şi primul rând de vehicule. Cu alte cuvinte te puteai strecura printre maşini până ajungeai în faţă unde te aştepta acest refugiu. La culoare verde toţi ţâşneau ca din puşcă, şoferi şi biciclişti deopotrivă. Surprinzător era însă faptul că bicicliştii prindeau avans în timp ce maşinile rămâneau în urmă. Trickul la care recurgeau bicicliştii era banda pentru transportul în comun destinată autobuzelor şi taxiurilor. Traficul normal nu are acces pe aceste benzi în schimb bicicliştii le folosesc cu încredere, în mare viteză, şerpuind printre autobuze. Şi să nu mă înţelegi greşit, traficul în Londra este aglomerat şi dificil!

Bike box-ul. Zona de acumulare pentru biciclete

Există parcări pentru biciclete cam la toate gurile de metrou, iar acestea sunt folosite în procent de aproximativ 50\%. Dar în centrul oraşului şi pe lângă obiectivele turistice nu prea sunt, însă evident poţi lega bicicleta de orice stâlp sau balustradă. Sunt însă şi locuri unde eşti anunţat printr-o plăcuţă că dacă îţi legi bicicleta de gardul/balustrada respectivă rişti să nu o mai găseşti la întoarcere. 3 din 5 biciclişti sunt femei Un lucru „şocant” este faptul că din 5 biciclişti 3 sunt femei. Este şocant daca te gândeşti că la noi bărbaţi adevăraţi şi „puternici” se gândesc de două ori înainte de a ieşi cu bicicleta prin oraş. Iar Londra este la fel ca orice oraş cosmopolit, unde se pune accentul pe aparenţe şi statut. Dar, la fel ca în orice oraş civilizat, lucrul acesta se face doar atunci când este cazul. În rest oamenii îşi văd de treabă şi aleg cea mai bună variantă de deplasare atunci când au nevoie să-şi rezolve treburile rapid. Un alt lucru şocant este mărimea antifurturilor ce le vezi legate de biciclete. Ne plângem că se fură la noi, dar, judecând după mărimea lacătelor, şi la ei. Există o vorbă potrivit căreia se spune că a doua investiţie majoră pe care o faci după ce îţi iei bicicletă este antifurtul. Antifurt care poate fi chiar mai scump decât bicicleta. În Londra, pentru că bicicleta este un obiect atât de preţios, chiar dacă cursiera respectivă are peste 20 de ani, oamenii dau bani buni pe antifurturi serioase, masive, care reuşesc să ţină hoţii la o relativă distanţă. Pentru că vorba aia: „Lacătele sunt făcute pentru oamenii cinstiţi”. Majoritatea antifurturilor erau rigide de tip U.

Si Londra este aglomerata

În Londra traficul auto ESTE DESCURAJAT! În Londra funcţionează de multă vreme, 2003 mai exact, ceea ce s-a dorit a fi introdus şi la noi prin 2006, faimoasa Congestion Charge. Valoarea taxei este de 56 lei pe zi pentru cei care doresc să tranziteze centrul oraşului, cu amenzi pentru neplată între 300 şi 1.000 lei, evident echivalentul în lire sterline. Această taxă, cât şi îngustarea artificială a străzilor cu ajutorul conurilor reflectorizante, descurajează mersul cu maşina prin centrul oraşului. Sunt şofer de 18 ani, circul aproape zilnic şi cu maşina prin Bucureşti, dar sunt de acord cu această taxă şi sper sa fie introdusă si la noi cândva. Va fi greu să ne obişnuim, dar o vom face. Bicicliştii aproape că nu mai au nevoie să se asigure când schimbă banda. Pe lângă faptul că rareori sunt depăşiţi, se circulă fără teamă pe mijlocul oricărei benzi, evident la o viteză mai mare sau cel puţin egală cu cea a traficului motorizat. Privind de pe margine observi că exista o armonie şi o înţelegere tacită întră biciclişti şi şoferi. Bicicliştii nu exagerează iar şoferii oferă respect şi cedează trecerea, chiar şi când nu este cazul. Recunosc că m-am adaptat greu. Obişnuit cu traficul din Bucureşti, unde trebuie să-ţi porţi de grijă singur altfel ajungi la Urgenţă în maxim 15 minute, nu reuşeam deloc să nu mă uit peste umăr când urma să iau un viraj la dreapta, echivalentul virajului la stânga la noi. Dacă o făceai din timp şi te încadrai corect, puteai face manevra fără nicio teamă, fără a fi claxonat si fără a te asigura. O vedeam odată la 5 minute la aproape toţi bicicliştii londonezi. Este drept însă, că toţi bicicliştii arătau „profi”. Dar nu prin „port” ci prin modul în care luau în piept traficul. Parcă nimeni nu era începător în Londra.

Reteaua velo din Londra, raspandita in toate directiile

Regulile de circulaţie sunt respectate Toată lumea opreşte la stop. Însă în Londra este simplu. Nu ai de ce să nu respecţi regulile de circulaţie. Ajungi mai repede la destinaţie daca joci după cum îţi cântă ei. Pentru că „la ei” regulile sunt făcute de funcţionari publici care chiar se pricep, iar rezultatul urmărit este fluidizarea traficului şi nu „praf în ochi”. Bicicliştii opresc la stop chiar dacă este şi doar o simplă trecere de pietoni, fără intersecţie. Biciclete de închiriat peste tot Înainte de a pleca spre Londra ne-am documentat puţin în legătură cu magazinele de unde se pot închiria biciclete, asigurându-ne pentru situaţia în care Brompton ar fi spus nu sau nu ar fi răspuns în timp util. Am fost din nou surprins să văd că la aproape orice colţ de stradă există un loc de închirieri. Am înţeles abia când am ajuns la faţa locului care e treaba cu abundenţa bicicletelor de închiriat. În Londra este implementat sistemul Barclays Cycle Hire, un sistem de închirieri parte a transportului public londonez. Bicicletele sunt efectiv peste tot, parcate în spaţii special amenajate, pe care le închiriezi direct plătind la un automat stradal, numerar sau cu cardul.

Unul din centrele autonome de inchiriere Barclays Cycle Hire. Foto: Panhard

Există două taxe pentru folosirea acestui sistem: un abonament şi o taxă pe durata de folosire. Sistemul este gândit pentru a favoriza drumurile scurte parcurse pe bicicletă. Astfel dacă drumul tău durează maxim 30 de minute taxa este zero şi plăteşti doar abonamentul minim, adică 24 de ore, care este o liră. Abonamentul pe 7 zile este 5 lire şi cel anual 45 de lire. Dacă te plimbi maxim o oră plăteşti suplimentar 1 liră, pentru 1,5 ore plăteşti 4 lire şi tot aşa. Dacă doreşti să închiriezi pentru mai mult de două ore recomandarea este să cauţi un centru specializat pe închirieri de lungă durată. Partea şi mai frumoasă este că poţi returna bicicleta oriunde în altă parte, iar centrele sunt peste tot aşa cum am spus. Astfel călătoria ta poate fi tot timpul mai scurtă de 30 de minute. Oraşul este curat Sau poate era mulţumită Jubileului? Indiferent de motiv, dacă plouă, şi ştim cu toţii că se întâmplă des în Londra, străzile rămân curate, fie că este centru fie că suntem la periferie. Este drept că şi aici se observă scăderea numărului de biciclişti dacă vremea nu e tocmai prielnică însă acasă ajungi mult mai curat decât la noi şi nu e nevoie să mergi cu 5 la oră. În cele câtva zile de plimbare prin Londra am strâns peste 100 de km cu cele două biciclete Brompton, şi am vizitat 16 obiective turistice împrăştiate peste tot prin oraş. Am ajuns inclusiv la Greenwich pe unde trece Meridianul 0 al Globului nostru pământesc. Ca să ajungi la Greenwich trebuie să traversezi Tamisa, însă o poţi face şi altfel, nu doar cu vaporul sau pe pod. Între 1825 şi 1843 englezii au săpat un tunel pietonal pe sub fluviu. Tunelul are o lungime de 396 m şi este destinat exclusiv oamenilor. Exista scări de acces şi lifturi la ambele capete iar bicicliştii trebuie să meargă pe lângă bicicletă, o altă regulă respectată. O altă regulă de care se ţine cont este şi traversarea podului Millennium, destinat tot doar pietonilor, loc în care bicicliştii tot pe lângă biciclete trebuie să meargă.

La intrarea in tunelul pietonal de sub Tamisa

Evident exista şi excepţii. Mai sunt şi claxoane însă majoritatea se aud atunci când un biciclist forţează un stop sau face o manevră prea din scurt. Se mai trece şi pe roşu însă foarte rar şi niciodată într-o intersecţie mare. Sunt şi excepţii însă regula este atât de la ordinea zilei încât acestea trec neobservate. Plimbarea prin Londra a fost excelentă. Mi-am adus aminte o mulţime de lucruri şi am învăţat multe alte lucruri noi. Pe scurt sunt cu mult înaintea noastră, un fapt cunoscut de noi prea bine. Cu mult înaintea noastră sunt cam toţi cei din vest şi rămânem cu gura căscată când vedem că sunt înaintea noastră şi mulţi din est. Dar există speranţă, ne luptăm zilnic cu traficul şi cu autorităţile care parcă intenţionat fac lucrurile anapoda sau deloc. Ne luptăm prin proteste şi marşuri şi trebuie să ţinem minte că suntem abia la început. Nu ne descurajăm pentru că ştim că aşa au început toţi. Aruncaţi doar o privire pe YouTube la luptele de stradă din Varşovia dintre biciclişti şi poliţie. Reprezentant Brompton în România – Infracons