Forum

Aceasta este. http://www.co-motion.com/index.php/singles/pangea pretul nu pot sa il inteleg in niciun fel. astept lamuriri!

American made, handmade + cadru premium, din tevi Reynolds. Cam atat :)

Inca un exemplu: http://www.soulcraftbikes.com/frames.php

nu se justifica din ce tevi e. nu sari cu ea. nu se justifica e cat un ford fiesta.

Sunt teribil de dezamăgit de "argumentul" că "e cât un Ford Fiesta". Ăsta e mod de a pune problema pentru un biciclist? Ştii câte Golfuri 3 înmatriculate "pă Bulgaria" costă un Session 9.9? Ăla se justifică pentru că are suspensii? Acceptă realitatea existenţei unor mărci de biciclete foarte mici şi foarte selecte cu o clientelă clară care e dispusă să plătească. Fă-ţi temele! De Ferrari, Lamborghini, Maserati, Bugatti, Aston Martin, Isdera, Saleen şi aşa mai departe probabil că ai auzit. Bun, atunci pune mâna şi fă-ţi temele! Începe cu Yeti, Klein, Fat Chance şi Grove şi continuă cu Merlin, 3D, Pace, DeKerf şi Brodie. Ăstea sunt sfaturi gratis. Câte Ford-uri Fiesta costă o cocălăreală de Bentley Azure cu spinnere de care vezi în videoclipurile de manelozauri ale unor hiphoperi? Tot timpul eşti atât de materialist? Ah şi haleşte-o p-asta: http://www.autoblog.com/2012/06/02/1962-ferrari-250-gto-made-for-stirling-moss-becomes-worlds-most/ Evident că şi ăia de la Pebble Beach sunt nişte dobitoci. Ca şi colecţionarii de artă, cunoscătorii de vinuri vechi şi coniac de calitate şi toţi ăia care păstrează lucrurile fine şi pentru alte generaţii. Mai e vorba aia cu şofranu'... Aşa şi cu ţevile air hardened de la Reynolds şi True Temper. Câtă ignoranţă! Mă duc la plimbare. Salut! Mx

Mi-am recitit ultima postare şi mă văd nevoit să îmi cer scuze pentru tonul nepotrivit. Nu aşa trebuie să sune, iertare! Dar, trăim în ţara în care pasiunea pentru orice e cântărită în câtă maşină îţi poţi cumpăra de suma cheltuită pe ce îţi place. Întrebare clasică: "Şi, cam cât face una d-asta, aşa?" Nu tu "cât de faină e?" sau "pe unde ai fost cu ea?", nu. Doar materialismul lui "cât costă". Mă urc pe pereţi când aud asta. Şi apoi replica la fel de clasică: "Ăăăăăăulăleu, că be banii ăia îmi luam _____." Mai la obiect, bicicleta aia e scumpă fiindcă e un produs foarte exclusivist. Faptul că e produsă în America înseamnă că angajaţii nu lucrează pe 5 cenţi pe oră, deci totul costă. Adaugă aici un sudor de primă clasă, toate opţiunile, inclusiv geometrie custom şi culoare de care ai tu chef şi ajungi la o sumă destul de logică. Mai e ceva: asta e o bicicletă pentru călătorie. Orice om care e dispus să dea piept cu nişte mii de kilometri nu o să se tragă pe fese când o să vină vorba de obiectul care fi casa lui mai multe săptămâni, poate chiar luni. Calitatea costă, serios. În comparaţie, unele dintre mărcile pe care le enumeram mai sus erau şi mai scumpe pe vremea lor, nu aveau nici ele nici o suspensie şi în ziua de azi sunt chiar mai scumpe. Nici nu vreau să mă gândesc cât poate costa un Adroit din "anul corect" cu vopseaua de care "trebuie" şi cu piese period-correct pe măsură. Serios. Nu ştiu şi nici nu vreau să aflu! Mx

...şi un duş rece: http://www.ebay.co.uk/itm/KLEIN-Strata-Fork-Yellow-NOS-/121023935635?pt=Cycling_Parts_Accessories&hash=item1c2d96b493&clk_rvr_id=417399859096

Explicatia e cat se poate de simpla: Bicicleta respectiva e un produs exclusivist care se adreseaza unei categorii de oameni pentru care pretul este un detaliu nesemnificativ; Probabil e atat de diferita si personalizabila incat sa nu mai para atat de schumpa. Trebuie inteles ca pentru cineva cu un venit de 200-300 de euro pe luna e un pret foarte mare, dar nu se adreseaza lor. In general modul de apreciere este in legatura cu venitul fiecaruia. Un ceas de 500 euro este scum daca ai un venit de 300 euro, dar este ieftin daca ai un venit de 5000 euro; In cocnluzie pentru o categore de omeni merita pentru altii nu.

Merita banii, este ceva exclusivist adresat unor cumparatori cu gusturi exclusiviste. Maximilian amintea mai sus de niste marci de biciclete pintre care si Yeti; am avut un Yeti model mai vechi si pot spune ca de atunci nu am mai gasit ceva atat de echilibrat, parca era turanata toata, iti dadea impresia ca este compusa dintr o singura bucata!

Alex Raul
Daca am vedea un demo 9 la vre-o 20 mii euro probabil ca nimeni nu ar comenta.. E demo 9, e vorba de nume..

Nimic împotriva Specialized, care e o marcă excelentă, dar nu se poate compara cu brand-urile ăstea mici despre care vorbim aici. Atenţie, nu e vorba despre funcţionalitate şi performanţe, ci de cu totul alte lucruri şi, în principal, de altfel de pasiune. Mărcile mari îşi fac produsele în Orientul Îndepărtat, dar le fac foarte foarte bine. Pentru că pur şi simplu nu-şi permit să calce strâmb. Dar asta e altă poveste deja. E aceeaşi treabă pentru toţi jucătorii mari: Trek, Specialized, Giant, GT şi aşa mai departe. Nu uitaţi că epoca aceasta a full suspension-urilor este una relativ recentă şi că mai bine de două decenii hardtail-ul a însemnat în conştiinţa colectivă a riderilor personificarea mountainbikerilor. Printre altele, asta a însemnat că bicicletele de atunci erau mai puţin fade decât cele de azi şi se diferenţiau prin detalii subtile. Tot de atunci există şi glorificarea sudorului (framebuilder) ca meşter suprem. Exemple care îmi vin în minte sunt Frank "The Welder" Wadleton de la Yeti şi apoi Spooky, Chris Herting de la 3D, Chris Chance de la Fat City, Johnny Bottema de la Intense, dar să nu uităm de pionierii Tom Ritchey, Keith Bontrager sau Charlie Cunningham. Când cumperi un cadru de la firmele antemenţionate, cumperi şi prestigiul asociat cu aceste nume importante. O altă treabă interesantă e asociată cu Rocky Mountain: la ei, gamele de top, Signature şi Team Only, realizate exclusiv din ţeavă Easton sau oţel de primă mână, primeau pe cadru semnătura sudorului care realizase minunea, iar acesta răspundea cu numele pentru cadru, orice s-ar fi întâmplat cu el. Dacă ţin bine minte, în anii '90 am citit undeva că, dacă o marcă obişnuită avea 6 puncte de control pentru o bicicletă în ciclul de producţie, Rocky Mountain avea 26! Asta cam spune totul. Treaba cu semnătura pe cadru au preluat-o şi cei de la Santa Cruz în anii 2000, dar puţin diferit: când luai un cadru nou, avea şi o etichetă pe care scria cine l-a sudat. Câteva bijuterii: Detaliu pe un Spooky Bandwagon: Mx

Laurenţiu, da, voiam să evidenţiez un preţ care poate părea aberant, dar care totuşi reflectă un segment de piaţă: cunoscătorii dispuşi să plătească oricât. Şi când spun oricât spun ORICÂT. Totuşi, m-ai pierdut la faza cu "cine ştie ce firmă" şi mă declar dezamăgit. Pasiunea nu se măsoară în dolari sau euro. Da, noi suntem obişnuiţi să ni se pară scumpe alte lucruri şi e firesc aşa, dar de aici până a spune că cine dă 1900 de dolari pe o furcă fixă e un idiot, e o cale lungă. Vezi ce scriam mai sus de Ferrari-ul ăla 250 GTO. De ce ar fi aşa ceva mai just? Sau cât costă restaurarea unui S-Klasse dintr-o anumită perioadă, unde nu prea ai cum să scapi sub milion. Credeam că am stabilit că suntem oameni pasionaţi înainte de orice altceva. Pentru asta trebuie să ne respectăm istoria propriului sport, aşa cum un pictor ştie de ce un anume Cezanne costă o anumită sumă şi nu e de văzut pe viu. Dar pentru a ne respecta istoria, trebuie să o cunoaştem. Ca să fie clar, furca de mai sus este o Strata care venea pe cele mai scumpe modele de Klein, Attitude şi Adroit. E specială pentru că vine într-o culoare rară şi originală (lista foarte mare de culori opţionale de la Klein din "vremurile bune", adică pre-Trek, fac ca aproape fiecare model să fie o superraritate şi unele îndeosebi), e NOS (new old stock) şi un înscris de-al lui Gary Klein pe pipa MC2 asortată. Klein-urile sunt printre cele mai supralicitate (la propriu) biciclete de astăzi, iar asta se poate explica doar prin excelentul lor renume şi, ca o curiozitate, prin atitudinea unor nemţi care au stricat piaţa acum ceva vreme. Serios, e un fapt ştiut printre iubitorii de retro că nemţii potenţi financiar, dar grăsuni şi care nu prea se dau cumpără la ORICE preţ anumite chestii, îndeosebi Klein şi XTR M900. Dar nu în orice condiţie! Doar mint sau NOS! Eventual VGC, cu un strâmbat din nas. Partea mai tristă e că ajung precum Adroit-ul de mai sus, garage queens, şi nu văd nici 100 de metri de potecă. Ca să vezi că nu e un caz izolat: http://www.ebay.co.uk/itm/KLEIN-STRATA-FORK-NOS-/121020503783?pt=Cycling_Parts_Accessories&hash=item1c2d6256e7 Mx

Îţi explicam doar o stare de fapt şi cum s-a ajuns acolo. Că lucrurile sunt umflate cu pompa pot fi lesne de acord. Nebunie e una, prostie e alta. Nu ştiu ce să zic de replică, totuşi. Valoarea furcii, indiferent ce conotaţie vrei sa îi dai termenului, vine de la faptul că furca e produsul potrivit din anul potrivit, adică atunci când Klein era pe un cu totul alt val. Să faci una perfect identică nu se pune şi fix aici e şpilul! Doar nu crezi că o replică de 250 GTO s-ar vinde cu măcar a douăzecea parte din preţul modelului de mai sus? De fapt, nici o replică de AC Cobra, vehicul sensibil mai modest, nu are legătură cu preţul unui original, şi aici vorbim de chestii mult mai răspândite, deci mai apropiată de realitate. Discuţia nu mai este de mult despre logică şi funcţionalitate. Dacă ar fi aşa ne-am da cu toţii cu biciclete triste şi fade din Taiwan şi nu am mai vibra la nimic, 'tu-i mama ei de treabă! Exagerările trebuie asumate ca atare. Atât. Până la urmă nu obligă nimeni şi nimic la astfel de achiziţii. Vă fac o mărturisire: cu tot cu filmul meu retro, nu umblu şi nu am umblat niciodată după rarităţi scumpe, nici dacă ar fi fost la bani de buzunar. De ce? Pentru că vreau să mă pot da cu orice bicicletă, nu să-mi fie milă că aş putea zgâria nu ştiu ce vopsea. No garage queens! Mx